Aveți chef de un film adevărat?
Va invit să vedeți cea mai bună adaptare după Agatha Christie film care ar trebui numit „Cel mai bun film pe care Hitchcock nu l-a facut„.
Sir Wilfrid Robarts (marele Charles Laughton), un avocat cu o sănătate cam șubredă (mare iubitor de trabuc și pileală…) se întoarce din spital și în ciuda protestelor asistentei medicale ce trebuia sa-l îngrijească – Miss Plimsoll (Elsa Lanchester, soția lui Laughton în viata reală) preia cazul lui Leonard Vole (Tyrone Power) acuzat de uciderea D-nei Emily French (Norma Varden), o văduvă naivă ce se îndrăgostise de acuzat și-l făcuse principalul beneficiar al testamentului.
Până aici părea a fi un soi de film „noir” clasic, o „court drama” sau policier. Stop joc! De aici înainte nu voi mai dezvălui ce urmează… bine, nu va spun decât ca mai apare și Christine (Marlene Dietrich) soția suspectului și intriga devine de nepătruns. Legenda spune ca Billy Wilder nu le-a spus finalul filmului nici măcar actorilor principali. iar din motive de marketing pe afișul filmului scria – spuneți la toată lumea despre film dar nu spuneți finalul!
Dacă v-au plăcut Detective Story, Fracture, 12 Angry Men, Cape Fear, The Wrong Man sau The Devil’s Advocate, o sa va placa și WftP. Despre film nu s-au auzit prea multe… ghinionul a făcut ca în același an sa apară „killerul” The Bridge on the River Kwai care a ras toate premiile Oscar.
Nota 10/10* – Enjoy!
The Devil’s Advocate e cel cu Pacino si K. Reeves?
ApreciazăApreciază
Mda…destul e bun la vremea lui!
ApreciazăApreciază
Pingback: David Fincher’s Gone Girl – 2014 | Jurnal de filme – Cinemageddon!