Quai des Orfèvres -1947 – Il était une fois à Paris…


 Îmi fac datoria de a ma reîntoarce în timp și a scrie din când în când despre câte un film uitat.

 De ce m-am oprit la acest film ? Pentru ca reprezinta cea mai reușită încercare a unui regizor european de a se lupta de la egal la egal cu maeștrii genului noir de la Hollywood. Revenit după o « suspendare » de  4 ani (din cauza acuzațiilor de colaboraționism) Henri-Georges Clouzot s-a apucat de scris scenariul din memorie, pe baza unei lecturi a unui roman scris de  prolificul autor « pulp » belgian Stanislas-André Steeman « Légitime défense ». Ironic este faptul ca nu a regăsit cartea decât după ce scenariul era deja scris și deviase cu mult de la acțiunea cărții lui Steeman.

 Acțiunea ? simpla… o tânără cântăreață – Jenny Lamour (interpretată de Suzy Delair) vrea sa reușească în carieră cu orice preț, soțul cam gelos -Maurice (Bernard Blier ) se prinde că un admirator cam libidinos vrea să-i seducă mândruța și cu onoarea de familist nereperată, se duce sa-l răpună pe ticălos ! Numai ca altcineva i-a luat-o înainte și după cum știm  ce începe prost se termina și mai prost, fiindu-i furata mașina pe care o folosea ca sa fuga de la locul crimei pe care o ratase.

 E inutil sa precizez ca printr-un joc al șanselor  toate indiciile vor duce la ghinionistul soț încornorat. Apoi intra pe fir onestul Inspector Antoine (Louis Jouvet ) – un detectiv care nu e nu e rafinat precum Hercule Poirot, dar are un instinct procedural de copoi și o tenacitate ca a lui Columbo. Într un Paris postbelic mai mult « dark » decât « shiny », inspectorul încearcă sa destrame misterioasele legături ale trioului amoros care o cuprinde si pe Dora (Simone Renant ). In fine …nu va dezvălui finalul (nu suntem decât la 30% din acțiune) dar voi mai puncta cateva elemente ce « umanizează » atmosfera apăsătoare și tensionata : relația fragila dintre inspector și fiul adolescent  sau « aromele » tari ale showbizului nocturn parizian…

In ciuda faptului ca a făcut  cu mult mai puține filme decât Hitchcock, Clouzot rămâne în topul celor mai mari maeștri ai “suspense-ului”.Filme ca Wages Of Fear (pe care l-am văzut prin anii ’70 la cinema cu titlul de “Salariul Groazei”) sau Diabolique sunt repere solide ale artei cinematografice și ale carierei unui regizor influențat de expresionismul german.

Nota 10/10

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Criterion și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Quai des Orfèvres -1947 – Il était une fois à Paris…

  1. Pingback: Diabolique aka ‘Les Diaboliques’ Henri – Georges Clouzot – 1955 | Jurnal de filme – Cinemageddon!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s