Sunrise: A Song of Two Humans – 1927 – Cinema Obscura…


Am ales pentru jurnal capodopera lui F. W. Murnau –  Sunrise ( ca asa mi-a „recomandat” fratele meu… bai balaure! nu trebuia sa începi cu începutul?!)

In pofida epocii în care a fost realizat, filmul reprezinta un uriaș salt pentru arta cinematografică. Fiind în plina glorie în Germania, Murnau(Nosferatu, Faust, The Last Laugh) a fost adus de studioul Fox pentru a filma prima pelicula expresionista de la Hollywood. Autorul a avut libertate artistica totala (fapt de neînchipuit în zilele noastre), un buget uriaș (pentru vremurile acelea) și a avut acces la cele mai avansate tehnologii (Fox Movietone sound-on-film, efecte speciale, elemente suprarealiste, studiouri uriașe și inovații precum filmarea cu “tracking camera”). Originalul filmului a fost distrus și din fericire recreat  mai târziu după o copie, iar azi este considerat in unanimitate drept cel mai bun film mut (sincer, mie îmi e greu sa aleg intre el și The General, Sherlock Jr. ale lui Buster Keaton, Metropolis – Fritz Lang, Gold Rush, The Kid – Chaplin, sau Safety Last – Harold Lloyd sau dintre toate filmele enumerate aici: Pandora’s Box, Battleship Potemkin, The Phantom Carriage, The Passion of Joan of D’Arc sau Un Chien Andalou).

Filmul debutează cu  cateva imagini dintr-o stațiune, după care brusc liniștea unei familii modeste din partea locului Bărbatul (George O’Brien)  Soția (Janet Gaynor) si Copilul) este tulburata de apariția unei malefice „vampe”- Femeia De La Oraș (Margaret Livingston). (Clasic începutul – sex, violenta, minciuna, complotul și totuși nu apar clișeele – nu e un crime thriller „noir” tipic,  iar sfârșitul este sentimental  fără a fi siropos – ce vrei… old fashion!

Străina (prototipul filmic al femeii fatale) îl seduce pe săracul Bărbat (cam doritor de aventură…) îndemnându-l sa-și omoare soția și sa-și vândă acareturile ! De aici încolo povestea devine cu adevarat interesantă – cu  intorsaturi și  dramatism într-o călătorie în „Orașul Mare”. Pun stop povestii aici – ca nu trebuie sa va spun deznodământul și sa va lipsesc de emoțiile finalului! Cine plânge la sfârșit sa-mi spună, ca nu e rușinos!

Nota 10/10*

Hint: „This song of the Man and his Wife is of no place and every place; you might hear it anywhere, at any time.”

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Black & White, Drama, Romance, Silent și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Sunrise: A Song of Two Humans – 1927 – Cinema Obscura…

  1. Pingback: Les dames du Bois de Boulogne – 1945 – Robert Bresson | Jurnal de filme – Cinemageddon!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s