Touch Of Evil – 1958 – Last Noir Masterpiece…


Interesul de a vedea acest film a venit odată ce am văzut posterul din cabinetul Dr. James Wilson (HOUSE M.D.) – nu-i vorba… mai văzusem filme cu sau de Orson Welles ( Citizen Kane, The Magnificent Ambersons, Mr. Arkadin, Moby Dick, etc) dar acesta părea încununat cu un fel de „aură”.

Povestea? Undeva prin sud, la graniță cu Mexic trebuie investigat un incident – explozia unei bombe care se lasă cu moartea unui industriaș. Explozia a fost în partea americană dar era evident ca bomba a fost plasată în  Mexic… Mike Vargas (Charlton Heston) este un polițist detașat care va trebui sa facă echipa cu  Hank Quinlan (Welles) – „șeful” politiei locale pentru rezolvarea cazului. Quinlan concepe un plan de rezolvare „personală” a cazului (o răfuiala cu Cartelul ) dar este descoperit de Vargas (a cărui soție cade victima a unei înscenări…)  Comploturi, santaj, corupție, droguri și trădare sunt amestecate neglijent într-un fel de „magie neagra” iar rezultatul este irezistibil. 

Distribuția este de exceptie – un trio feminin: fascinanta Marlene Dietrich în rolul ireverențioasei … Tanya – patroana de bordel, Mercedes McCambridge – o scorpie (mai rea ca in Johnny Guitar!), Janet Leigh (Psycho, The Manchurian Candidate). In alte roluri (in mod ciudat… uncredited) – Dennis Weaver (Gunsmoke, Duel, MC Cloud) și Joseph Cotten (Citizen Kane,The Third Man,Shadow of a Doubt, The Magnificent Ambersons).

De la început pana la sfârșit filmul mustește de detalii „nasoale” – pur si simplu simți mirosul de gunoaie și de jeg al celui mai infect oraș din istoria filmelor noir. Dacă în alte  filme simțim ca se face dreptate pana  la urma, în Touch Of Evil epilogul te lasă cu senzația ca smârcul în care agonizează Quinlan – el însuși victima a unei trădări – este o alegorie ce  justifica răul… necesar, corupția ca mod de existenta.

Nota 10/10*

Truffaut despre Welles –  „Who’s to say that one day he will not make us weep over the fate of Hermann Goering?”

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Crime, Noir, Western și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Touch Of Evil – 1958 – Last Noir Masterpiece…

  1. Pingback: Robert Altman’s The Long Goodbye – 1973  | Jurnal de filme – Cinemageddon!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s