The Master – 2012 – Caught between cause and effect…


Motto: ” Lasă-ți grijile pentru un timp. Acolo vor fi și când te  întorci. Si amintirile nu sunt binevenite”

Se făcea ca mai rămăseseră doar două filme de văzut din seria de 9 nominalizări  la premiile Oscar 2013 – aseară am văzut The Master și înseamnă că mai rămâne doar Beasts of the Southern Wild – (acum o precizare – nu absolutizez valoarea filmelor nominalizate la premiile academiei americane de film… multe sunt „umflate cu pompa” si multe opere valoroase rămân pe dinafara… e doar un pariu personal – o radiografie a anului cinematografic trecut).

Filmul? Normal că aveam așteptări mari de la el – regizat de Paul Thomas Anderson (Magnolia, There Will Be Blood) și având în distribuție pe Joaquin Phoenix (We Own The Night, Gladiator, Walk The Line), Philip Seymour Hoffman (Capote, The ides Of March, Moneyball) și pe Amy Adams (Doubt, The Fighter, On The Road) trebuia să fie ceva de capul lui. Speranțele mi-au fost depășite: filmul e zdrobitor (plângea inima în mine…) și cu toate că am avut momente în care nu mai suportam tensiunea (feroce scena cu „procedura – interogatoriu” dintre The Master si lunaticul Freddie Quell), am savurat filmul pana la capăt,  mai important fiind ceea ce „simțeam” și nu ceea ce gândeam.   Quell este un veteran (a făcut armata probabil in locul altcuiva…) șocat de campania din Pacific, alcoolic și sărit de pe fix. Singura lui calitate este prepararea „matrafoxului” un cockteil obținut din diluant, alcool etilic, peroxid, after-shave si colonie. Hăituit și confuz ajunge din întâmplare  pe același yacht pe care călătorea și Dodd – The Master. Cei doi încep o relație ambivalenta – profetul Dodd îl folosește pe post de „guinea pig” pentru experimentele sale dar e și îndrăgostit de „licoarea magica” pe care o prepara Quell. Pe de alta parte Quell avea nevoie de un adăpost – că oricum nu era bun de muncă, dar nu ratează nici oportunitatea de a „regula” tot ce prinde prin împrejur…

Povestea se complică – nimic nu e atât de simplu precum părea la un moment dat… Dodd este demascat ca șarlatan (nimeni nu e profet în țara lui…), cei doi se despart fără explicații… și gata –  va las sa vedeți ce se mai întâmplă.

Nota 10/10* – Rămâne marele meu favorit pentru gala Oscar din 24 Februarie (split 60/40 cu Django Unchained) pentru cel mai bun film, iar cei doi –  Hoffman și Phoenix favoriți în ciuda concurentei cu Daniel Day Lewis și Christoph Waltz!

PS – Am găsit mari asemănări ale personajului Quell cu cel al lui Kurt Vonnegut – Billy Pilgrim din „Slaughterhouse number 5”.  Ca influente regizorale am gasit asemănări cu Milos Forman sau Ingmar Bergman. Montajul non-linear, cu flashbackuri frecvente ușurează soarta unui  spectator atent. Mai rămâne sa-mi mai revin putin din șoc – sunt încă „under the influence”!

Update?! Am uitat sa menționez coloana sonora absolut fantastica – Jonny Greenwood & the London Contemporary Orchestra.

Update 2(quote) – „You know how to get rid of crabs? You gotta shave one testicle… and all the crabs will go over to the other testicle… you gotta light the hair on fire on that one, and when they all go scurrying out you take an ice pick and FUCKING STAB EVERY SINGLE LAST ONE OF THEM!”

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Awards, TV, Shows, Sport, Etc..., Cult, Drama, Fantasy, Sick & Twisted și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s