Detective Story – 1951 – Cinema Obscura


William Wyler’s Detective Story  – 1951 – Kirk Douglas,Eleanor Parker, Lee Grant & Others

Am revăzut de curând acest film noir uitat … Detective Story
regizat in 1951 de William Wyler. In brief: e vorba de „dramatizarea” sau
punerea în scena a vieții de zi cu zi  a unui polițist și a „low-
life-ului” din zona arondata sectiei sale (spargatori, escroci, hoti
de buzunare, prostituate, etc…). Jim McLeod (Kirk Douglas)  este un
detectiv experimentat și intransigent – s-a căsătorit și își face
planuri împreună cu Mary – soția sa  (Eleanor Parker).

Ceea ce urmează o să-i dea peste cap întreagă viată… atunci când descoperă dintr-o coincidentă ca un medic ginecolog acuzat de omor prin imprudenta nu e tocmai străin de soția  sa. Violent și furios, McLeod aproape îl omoară în bătaie pe medic ceea ce-l aduce aproape de suspendare. In obsesia sa McLeod nu ezită sa pună semnul egalității intre un tânăr ce delapidase 120 de dolari de la biroul unde lucra și niște spărgători profesioniști, ținând cu fanatism lecții de morala. Punctul culminant este atins atunci când McLeod descoperă ca un cunoscut mafiot e fostul iubit al soției sale… umilit și lovit la „orgoliu” refuza sa o ierte pe soția sa.

Regretând mai târziu toate vorbele „grele” spuse la manie, încearcă sa o aducă înapoi pe Mary,  dar orbit încă de gelozie mai scapă cateva remarci care o fac pe Mary sa-l refuze și sa-l părăsească pentru totdeauna.
Profitând de neatenția tuturor, spărgătorul Gennini (Joseph Wiseman)
pune mana pe un revolver și-l împușcă pe McLeod – care în ultimele clipe de
viata încearcă sa-l salveze pe tânărul delapidator și sa-i ceara
iertare soției sale.
In fapt filmul poate fi numit teleplay (o piesa de teatru filmată) – actorii
principali sunt constrânși sa joace în același spațiu (unic) cu un „cor” de personaje
secundare (care vin cu câte o poveste adiacenta dar care nu intra în
conflict cu firul narativ principal ) iar Wyler transformă cu
măiestrie acest dezavantaj într-un avantaj major (am mai întâlnit
aceasta situatie peste ani de zile la filmul lui Sidney Lumet – 12
Angry Men…). Pentru standardele de azi – povestea ar fi putin cam
melodramatica și excesiv de moralizatoare – tranziția de la debutul «
soft » la sfârșitul « darky » e făcută cu grație. Excepțională
prestația în rol sub-secundar a actriței Lee Grant ( în rolul unei
mărunte hoațe…) și de neînțeles „ tăcerea” din jurul remarcabilei
prestații a lui Kirk Douglas (cel putin egale cu cele din Ace In The
Hole, Paths Of Glory sau The Bad and the Beautiful). Filmul a născut
controverse la apariția sa pentru ca nu prea era în regula sa „omori”
polițiști pe ecran sau sa vorbești despre avort în conservatorii ani 50’.

Nota 9/10*

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Action, Awards, TV, Shows, Sport, Etc..., Black & White, Crime, Drama, Romance, Thriller și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s