What the @#$#?! M-am uitat cu curiozitate la acest film și pe măsură ce se scurgea timpul îmi dădeam seama ca nu e filmul prost… băutura nu-i destulă. Am avut aceeași senzație ca atunci când „tânăr și prost” fiind am început sa citesc Ulise a lui Joyce și bâjbâiam prin „confuzia” autorului care (intenționat sau nu…) nu mai găsea drumul spre casă.
Greșeala pe care o facem toți (sau ma rog… majoritatea), este să cautam într-un film sau carte un fir narativ, un conflict, o situație cu care sa ne identificam, un pai de care sa ne agățăm, vise, eroi, simboluri, fetișuri, mituri – ca atunci când te întreabă cineva – bre da ce citești/vezi acolo?! tu sa-i poți zice doua vorbe… chestia cu pseudo-filmul lui Leos Carax este complicata – e un film despre nimic. Personajul principal este un actor (?!) – poate cel mai cautat și bine distribuit actor din istorie… el îmbracă pe rând „măștile” de magnat, cerșetor, acordeonist, tata moralist, aurolac, criminal, muribund, creând tot atâtea realități paralele încât nu mai reușești sa-ți dai seama care e realitatea, o dai naibii de logica și te abandonezi în mâinile psihopatului Carax. Dacă aseară când vedeam filmul eram furios și frustrat dimineața mi-am dat seama ca am fost pasager poate în cel mai ireal si hipnotic „omnibus”. Capitolele sunt parca regizate de Charlie Kaufman, Michel Gondry, Alejandro Jodorowsky, David Lynch, Aki Kaurismaki, Bunuel sau Almodovar pe un scenariu scris la doua mâini de Borges si Eco.
Nota 8/10* (poate la următoarea evaluare…)
PS – Omagii discrete către filme ca Inland Empire, Synecdoche, New York, Les yeux sans visage sau 8 1/2 sunt inserate dea valma alaturi de auto-referințe la precedentele creații ale autorului.
