Nora Inu – 野良犬 – 1949 aka Stray Dog – Classic Noir

Toshiro Mifune joaca rolul naivului polițist debutant Murakami în cea de a treia colaborare cu Akira Kurosawa. Replica ii este data de experimentatul detectiv Sato jucat de Takashi Shimura. Este vară, totul se topește  toți caută umbra… Într o arșiță de coșmar  într- un Tokyo postbelic  pauper, Murakami este victima hoților de buzunare – problema lui este ca i-a fost  furat pistolul. Urmărirea hotului eșuează … începe apoi o cursă zi și noapte pentru a da de urma pistolului (la fel ca Antonio din Ladri di biciclette).  Atunci când  se dovedește că arma furată a fost folosită într-un jaf urmat de o crimă (în acea vreme armele furate erau « închiriate » la schimb cu cartele de orez !!) Murakami este devastat – vrea să demisioneze – fiindu-i refuzată demisia va trebui să facă echipă cu Sato – întâmplător reușesc să găsească indicii și ajutat de acesta ii ia urma lui Yusa (Kimura Isao) – un fost soldat care trăia din mici lovituri. După ce Sato este împușcat de Yusa, Murakami este nevoit să reia căutarea pe cont propriu și reușește sa-l aresteze pe Yusa – după ce acesta și- a descarcat pistolul încercând sa-l împuște.  

Realizat după schemele noir (Naked City al lui Jules Dassin fiind o sursa de inspiratie), si punand bazele genul « buddy cop » (consacrat mai apoi In the Heat Of The Night, 48 hrs, Beverly Hills Cop, Homicide, Lethal Weapon) filmul este “cuminte” și liniar, ieșind în evidenta prin autoflagelarea morală și fizica a lui Murakami (o adevărată victimă a datoriei…) în contrapondere cu liniștea și ințelepciunea lui Sato. Kurosawa nu face un film neo-realist – ci mai degrabă o fabulă socială moralizatoare (nu dispera! maine va fi mai rău…) . Alaturi de cei doi parteneri, personajul principal este căldura – ceva care iese prin toți porii – haine transpirate, fete asudate, batiste, ventilatoare și în mod ciudat – un Tokyo activ și dinamic, un furnicar și un labirint în același timp – peste ani am remarcat ca ploaia va deveni cel mai important actor al lui Kurosawa, exceptându-l bineînțeles pe Mifune! De remarcat teroarea ce o trăiește clipă de clipă Murakami la amenințat fiind de un „villain” invizibil! nimeni nu-l vede pe asasin pana la sfârșit – dar el este prezent în fiecare cadru în care teroarea și frica lichefiază pur și simplu timpul.

Nota 9/10*

Reclame