Bullitt – 1968 – Peter Yates


Am revăzut filmul după 30 de ani… tot ce îmi mai aduceam aminte era urmărirea cu mașini – sincer sa va spui… nu e cea mai tare văzută vreodată, dar e cea mai realista și ciudată pentru ca jumătate se desfășoară pe străzile din San Francisco și te rogi ca mașinile sa nu se dezmembreze la fiecare săritură peste hopurile șerpuite ale orașului  Sunetul natural al motoarelor la 180 kmph, drifturile și fumul ieșit din roti, mersul pe contrasens și evitarea tramvaielor în ultima fracțiune de secunda fac din Fordul Mustang GT al lui Bullitt un mit distrugător pentru masivul Dodge Charger al băieților răi…Cu 10 minute filmate/redate la viteză normală, scena devine un etalon pentru generațiile următoare (The Getaway, Drive, French Connection, Death Proof, To Live and Die in L.A. )

Filmul în sine ? Începe liniștit, până când rutina de weekend a unui locotenent de politie (Steve McQueen) este dată peste cap de o misiune neobișnuită – va trebui sa păzească peste weekend un mafiot care s-a hotărât sa se « pocăiască » și să depună mărturie împotriva « Organizației ». Misiunea ii este încredințată de alunecosul procuror cu ambiții politice Chalmers (Robert Vaughn) și merge OK pana când subiectul supravegherii și partenerul care-l păzea sunt executați într-o camera de motel ieftin cu un Winchester cu țeavă retezata… Bullitt are sentimentul ca adevărul e în altă parte și refuză să fie transformat în țap ispășitor de către procuratură. Având fler și  informația (obținută pe surse…) că e vorba de vreo 2 milioane de dolari furați de la mafie, Bullitt fură pur și simplu  cadavrul martorului și pleacă în căutare de indicii (follow the money & cherchez la femme) ajutat de șoferul de taxi Weissberg (Robert Duvall aici într-un rol minor…). Fiind prins intre ciocan și nicovală – intre recuperatorii mafiei și procurori, Bullitt se metamorfozează într-un într-un supercop  neortodox având un singur tel – sa dezlege misterul identității martorului și sa răzbune suferința colegului sau rănit  Abrutizat și obsedat de misiune nu-și da seama ca e pe cale sa-și rateze viata personala – prietena sa Cathy (Jacqueline Bisset) fiind șocată de stilul sau de viata și de inflexibilitatea morbida.

Concluzia (ca sa nu ma apuc sa povestesc filmul) : scenariu solid, bine filmat, susținut de actori foarte buni și un soundtrack « jazzy » excepțional (Lalo Schifrin).

Nota 9/10*

P.S. – Am găsit cu drag asemănarea dintre cowboy-ul procedural Bullitt și pseudo-samuraiul Murakami din clasicul yakuza-noir Nora Inu. Ambii au pierdut câte ceva…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în 1001 Movies You Must See Before You Die, Action, Childhood memories, Crime, Cult, Drama, Thriller și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Bullitt – 1968 – Peter Yates

  1. Pingback: The Friends of Eddie Coyle – 1973 – Peter Yates | Jurnal de filme – Cinemageddon!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s