The Hustler – 1961 – Robert Rossen


Am rămas fără cuvinte… un film perfect – poveste, atmosfera, drama, joc impecabil… și trebuie sa recunosc – am călcat cu stângul, eram ezitant pentru ca am văzut întâi infamul The Color Of Money în regia lui Scorsese cu multi ani în urma și nu am fost prea  incantat de jocul imberbului Tom Cruise care încerca sa-i fure prim-planul „bătrânului” Paul Newman.

Filmul redă teribila poveste a tânărului jucător de biliard „Fast Eddie” Felson (Paul Newman), ce-și pierde timpul prin cârciumi pozând în amator și luându-le banii fraierilor. El știe că e cel mai bun, dar trebuie să o și demonstreze. Il provoacă pe faimosul Minnesota Fats, (Jackie Gleeson) îl bate măr într-un maraton de peste 24 de ore, dar este orbit de mândrie și cu ego-ul umflat de sticlele de whisky golite sfârșește lamentabil… falit și umilit. OK – am putea spune… pentru un ratat era prea mult – fusese foarte aproape, dar parcă ii fusese frica să câștige, iar băutura i-a dat un « alibi » convenabil. După ce și-a « concediat » managerul de turneu, se îndrăgostește de o ființa la fel de jalnică – Sarah (Piper Laurie) – bizară, evazionistă, alcoolică, nefericită și singură.

Începând din nou sa joace pe mize mici prin cluburi obscure, orgoliul ii joaca din nou feste si cade victima unei găști de golani care-i zdrobesc degetele doar pentru ca l-au prins ca e « hustler » (șmecher). După o perioada de refacere (în care este susținut de Sarah) patima jocului nu-i da pace. Ajunge sa facă un « pact cu diavolul » Bert Gordon (George C. Scott) un cartofor și parior fără scrupule – care-i propune un preț înjositor pentru a-l reintroduce în circuitul jucătorilor mari (75% – 25%). După ce au participat la Kentucky Derby din Louisville, Eddie, Sarah și Bert ajung la la reședința unui tycoon local – mare amator de biliard – care-l provocase pe Eddie. In timp ce Eddie trece de la agonie la extaz,  Sarah se sinucide în toaleta camerei de hotel la putin timp după ce fusese umilită și jignită de Bert.

Finalul îl arata pe Eddie în toată măreția sa – joacă “totul sau nimic” surclasându-l pe Minnesota Fats și despărțindu-se de Bert care venise sa-și clameze « taxa de smecher ».

La o privire simplistă, cei trei pot fi reduși la câte un tipar : Eddie – visul american – căutarea neînfricată a fericirii și gloriei, Sarah – neîmplinirea unei persoane fataliste și lipsite de curaj, Bert – lăcomia, setea de putere și lipsa de scrupule. Dar nu e doar atât… mai este și  drama copleșitoare pe care o trăiesc cei doi îndrăgostiți… Sarah i-a spus lui Eddie ca-l iubește – și-a pus inima în mâinile lui, dar nu a mai avut curajul și răbdarea sa audă (sau nu…) răspunsul imaturului Eddie. Câți dintre noi nu am ezitat sau pur și simplu am uitat sa-i spunem persoanei de lângă noi acel banal „te iubesc„, „vom fi împreună la bine și la rău...”

Nota 10/10*

PS – Scenele de joc sunt credibile, atmosfera și locațiile mustesc a neo-realism (majoritatea actorilor necreditați sunt  niște amatori luați de prin mahalalele din New York), fiind primul film american căruia i se poate pune pe  merit aceasta etichetă. Muzica este scrisa de Kenyon Hopkins – un pionier al compozițiilor de jazz pentru filme.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Black & White, Cult, Drama, Jazz, Neo-Realist, Romance și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s