Gunfight at the OK Corral – 1957 – John Sturges


Gunfight at the OK Corral
Inspirat din fapte reale, filmul lui John Sturges este între primele cinci favorite personale când vine vorba de western. Cu toate că lupta (cea mai cunoscută bătălie a vestului) este la finalul filmului, povestea și scenariul sunt generos construite pentru a le oferi legendarilor Burt Lancaster (Wyatt Earp) și lui Kirk Douglas (Doc Holliday) roluri de zile mari. În preludiul poveștii îl găsim pe faimosul pistolar Doc Holliday, fost dentist, acum cartofor alcoolic și bolnav de oftică (TBC…). Provocat de un rustler – Ed Bailey pe numele său (rol pasager pentru legendarul actor de western Lee Van Cleef ), il execută scurt cu un cuțit în inimă. Cu toate ca era un caz evident de autoapărare (Bailey având un revolver ascuns în cizmă), Doc este vânat de localnici pentru a fi linșat. Salvarea sa este șeriful Wyatt Earp  care (ironic…) nu mai scapă de Doc, acesta venind după el chiar în orașul său. Cum necum problemele se vor ivi de la femei –  Laura Denbow (Rhonda Fleming)  – e o jucătoare profesionistă de poker care-l înmoaie pe șerif și-l face să se îndrăgostească lulea de ea (cu toate că o bagă la pușcărie mai întâi… așa știa el să-și arate sentimentele!) iar Kate (Jo Van Fleet) este iubita lui Doc – deși neglijată și nefericită, trăgând la măsea cot la cot cu bărbații, devine importantă în poveste atunci când îl părăsește pe Doc in favoarea vechiului său rival Johnny Ringo (John Ireland) – un membru al bandei lui Ike Clanton (Lyle Bettger). Cu o intrigă atent țesută, cu macho-ism, romantism și drama bine dozată, ajungem la climax-ul povestii – bătălia de la OK Corrall. După o serie de provocări și “arătat mușchii”, prima victimă este chiar cel mai mic dintre frații Earp, împuscat în timpul rondului de noapte. Wyatt este furibund – vrea sa organizeze un  raid de răzbunare de tip “ochi pentru ochi” în loc sa aștepte întăriri și cu toate că miroase a ambuscadă, Doc se oferă voluntar pentru vendetta de la OK Corrall (având o ocazie pentru reglarea de conturi cu Johnny Ringo – care-i furase mândruța…). Finalul e cunoscut – shootout-ul ce durează conform istoricilor nu mai mult de 30 de secunde, este lungit cumva peste 6, 7 minute… adevărul istoric fiind bine împachetat și romanțat pentru a se folosi de aura de legendă a protagoniștilor.gunfight-at-the-corral-doing-the-walk1-640x335.gif

Total atipic filmul lui Sturges când vine vorba de locații – 95%  de filmări sunt in cazinouri, saloons, camere de hotel sau străzi prăfuite… deșertul din Arizona este limitat la trecerea prin cimitirul Boot Hill (unde vor fi găzduiți forever trei din banditii uciși în luptă), dar se înscrie perfect în genul de “frontieră”, eroic, cavaleresc, cu eroi luptând pentru dreptate, ajutând dame al ananghie, iuți la manie, afemeiați, bețivi, cartofori.

Fără nici o poveste moralizatoare (binele învinge până la urmă…)  filmul e bazat pe relația “la limită” intre cei doi pistolari situați de părți diferite ale legii, dar înfrățiți de un straniu înțeles al onoarei și de cuvântul dat.

Verdict 8/10*

Dacă nu ești atent, apariția lui Dennis Hopper în rolul lui Billy Clanton poate să-ți scape (culmea e că s-a născut chiar în Dodge City!)

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Action, Adventure, Drama, Romance, Thriller, Western și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Gunfight at the OK Corral – 1957 – John Sturges

  1. Pingback: Jurnal de filme – Cinemageddon!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s