The Man Who Knew Too Much – 1956 – Alfred Hitchcock



Poster - Man Who Knew Too Much, The (1956)_02
Nu e singurul caz în care Alfred Hitchcock își recrează pentru piața hollywoodiană un film făcut în anii 30 în Anglia. Dar remake-ului îi lipsesc suspense-ul, dramatismul și acel „thrill” inconfundabil. Ar trebui să fie un bun thriller de spionaj (The Lady Vanishes, 39 Steps), sau o descriere tensionată a unui complot criminal ce urma să creeze un scandal diplomatic, sau pur și simplu prototipul unui film cu răpitori gen Taken sau Ransom.

Dr. Ben McKenna (James Stewart) este în călătorie cu soția Jo (Doris Day) și cu copilul în exoticul Maroc. Printr-un concurs de coincidențe și întâmplări cel puțin ciudate, cei trei cunosc un francez misterios  care înainte de a muri cu un cuțit în spate îi împărtășește un secret teribil doctorului McKenna. Cum nu era el cel ce trebuia să afle secretul, va deveni o țintă pentru conspiratori dar și un suspect pentru contraspionajul francez. Puștiul lor este răpit pentru a se asigura că nu vor vorbi (cu toate ca puteau fi omorați chiar ei…pentru siguranță!), iar decizia lor e de a urmări indiciul transmis de răposatul spion. Ajunși la Londra intră într-un șir ireal de belele și pericole aflate uneori la limita credibilității. The Man Who Knew Too Much 1Saltul de la prăfuitul Maroc în Londra este ca o fractură vizuală (parcă au schimbat odată cu locația și camera, filtrele, cameramanul…) Personajele negative sunt parcă din alt film – un pastor(!!)  și soția sa sunt angajatorii asasinului cu o față demnă de un horror – Reggie Nalder, dar și răpitorii lui McKenna Jr, pe care-l ascund de colo colo prin Londra. Căutarea frenetică îl duce din greșeală pe McKenna într-un loc sinistru – un atelier de taxidermie unde se filmează una din scenele de excepție – marcă înregistrată Hitchcock.Mac Tiger

Dacă nu avem parte decât parțial de „rețeta” Hitchcock, finalul e salvat de scena de la Royal Albert Hall (desprinsă parca din asasinarea lui Lincoln) unde regizorul ridică tensiunea și suspense-ul la cote greu de atins. Cadru după cadru, camera bântuie prin foaier, loje, pe fețele personajelor, cu un fundal sonor de excepție. Scena cu revolverul furișat milimetric pe lângă cortina lojei alternată cu imaginea partiturii ce are rol de numărătoare inversă și strigătul disperat al D-nei McKenna! Oh…da!

14

Concluzia? Stewart e bun – nu la fel de bun ca în Anatomy of a Murder sau Rear Window,  surpriza venind de la Doris Day – cu o scenă perfectă atunci când soțul o sedează pentru a-i ascunde vestea dispariției (răpirii) copilului și cu o interpretare specială (mă rog… unii vor spune că e siropoasă, nepotrivită, etc…) a hitului „Que Sera, Sera (Whatever Will Be, Will Be).

Verdict – 8/10*

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în 1001 Movies You Must See Before You Die, Action, Adventure, Childhood memories, Crime, Cult, Drama, Thriller și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s