Dune – 1984 – David Lynch


dune-1984Revăzut după aproape 30 de ani, impresia e aceeași – fantastic! David Lynch a „desenat” cel mai credibil univers. Trebuie să spun de la început – nu am citit cărțile lui  Frank Herbert (m-am ocupat mai mult cu Asimov… trebuie sa recunosc) dar am fost și rămân forever un fan al jocului Dune 2000! Trec peste poveste, acțiune, pentru a ajunge la punctele forte: scenografia și grafica –  și nelipsitele efecte speciale (sau nu)… pentru acel an sunt peste Star Wars sau Alien și apropiate de inegalabilul 2001 – A Space Odissey. tumblr_mnqpy1w6FL1qfs75yo1_1280Costumele, designul arhitectonic (un anacronic aer steampunk și similitudine frapantă cu  creația expresionistului  Walter Reimann pentru uitatul scifi din 1920 – Algol) și eclecticul soundtrack (Brian Eno & Toto?!) creează o simbioză perfectă cu jocul actorilor. Având un scenariu limitativ, restrângeri bugetare și artistice (adică o carte  imposibil de filmat! Dune nu e un roman de Jules Verne…), Lynch trebuie sa spună o poveste care să nu plictisească, să respecte spiritul cărții, sa aducă spectatori, sa surprindă, sa șocheze chiar…dune-1984-madsen

Filmul are de toate – intrigă (trei case (planete) nobiliare legate printr-o circumstanțială alianță și aflate într-o fragila pace ), luptă pentru resurse („spice” aflat normal pe  râvnita planeta Arraki(stan), locuita de nobili fremen și virtuoși luptători pentru independență…), preotese ale spiritului pur, deținătoare ale adevărului și degrabă prevestitoare a viitorului sumbru, trădători și nu în ultimul rând odiosul vierme uriaș al deșertului – apărătorul recoltelor de spice și teroarea nerostita a culegătorilor. O mică infuzie de misticism, grandomanie, cinism,  și umor negru (suprarealist…) trădează implicarea lui David Lynch.sandwurm_bearbeitet

După filmele scifi recent văzute am rămas cu impresia unui flagrant contrast! Pe vremuri timpul trecea altfel… (sunt autoironic acum – acum 30 de ani voiam acțiune, sânge, viteză… acum îmi e dor de liniștea și tihna clasicilor). Impresia finală – prea mult Frank Herbert, prea puțin David Lynch.

Verdict 8/10*

–  Kyle MacLachlan este  Paul Atreides – discret și cuminte… anticipând parcă rolurile din Blue Velvet sau Twin Peaks

– Sting este Feyd-Rautha (fiul cel mic și psihopat al Baronului Harkonnen) – haios in colanți dar departe de rolul Ace Face din Quadrophenia.

Distribuția e fabuloasă… a trebuit sa-i nedreptățesc pe următorii – Dean Stockwell, Patrick Stewart, Jurgen Prochnow, Francesca Annis, Sean Young, Brad Dourif, Everett McGill,  José Ferrer, Max von Sydow, Kenneth McMillan, Paul Smith…

PS – resping orice similitudine cu Avatar! doar un răutăcios ar putea găsi asemănări(sic!) între cele două!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Action, Adventure, Clasic, Cult, Fantasy, Movies from books, Sci - fi, War și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s