Orphée – Jean Cocteau – 1950 – Don’t Look Back!




Jean Cocteau Orpheus Criterion CollectionAm văzut filmul lui Jean Cocteau și trebuie să recunosc… o lecție de  mitologie nu strică. Tragicul mit al lui Orfeu care coboară în regatul lui Hades pentru a o recupera pe Euridice, m-a impresionat când eram mic dar îl trecusem în uitare. Departe de mitul original, regizorul l-a  transplantat undeva prin Franța postbelica pe Orfeu (Jean Marais) –  un tânăr poet a cărui viață nu are nimic spectaculos cu excepția faptului că e arătos, are succes la critică și la public.orpheus2big

„Café des Poètes” este un microcosmos definitoriu pentru acei ani, mixând strident jazzul – adus de eliberatorii americani, rivalitatea literară, emanciparea, fumul de țigară, băutura si fronda expandată dupa anii de frustrare ai războiului. Death Princess ( fantastica actriță spaniolă Maria Casarès) descinde dintr-un Rolls Royce condus de Heurtebise (François Périer atăt de tânăr) și-l insoțeste pe „pierdutul” poet Cegeste (doar 18 ani si atăt de talentat! precum ne spune povestitorul…). Cegeste e pus pe scandal si este „executat” de doi motocicliști misterioși ce dispar fără a fi prinși. Orfeu e sedus apoi de hipnotica Moarte si dus intr-un conac părăsit. Atras inexplicabil de Moarte, naivul Orfeu și-o bagă in casă (la propriu!) si astfel Euridice (Marie Déa ) soția sa va fi următoarea victimă. OrpheeLucrurile se complică putin… poliția începe o investigație pentru a afla pe unde se află cadavrul lui Cegeste – inexplicabil dispărut odată cu Orfeu care devine principalul suspect  din moment ce publica versuri ce le auzea doar la radioul Rolls-ului – recitate bineînțeles de „zombi”-ul Cegeste. Mai rău e că Heurtebise se îndrăgostise nemărturisit de Euridice… . Într-o manieră inchizitorială   „judecătorii” anchetează cazul Euridice – s-au prins că a murit doar ca Moartea să pună mâna pe Orfeu. orpheus-imageSe face dreptate doar pe jumătate – Euridice e redată lui Orfeu cu condiția ca acesta să nu o mai vadă niciodată. Varianta lui Cocteau e și mai crudă decât mitul original – Moartea renunță la nemurire doar pentru a fi cu Orfeu, dar ermetic pentru mine rămâne finalul cu Heurtebise și Moartea dispărând printre ruine escortați fiind de gardieni.

Whoa! Povestea de dragoste e un coșmar… poți să crezi sau nu în ea. Nu este varianta scurtă pentru copii și nici Wizard of Oz! Protagoniștii trec prin pereți, oglinzi, coboară în iad (frumoasa călătorie cinematică prin ruine, umbre și tenebre… fără pic de efecte speciale, doar folosind imagini suprapuse, derularea inversă a peliculei sau iluzii optice ce par banale azi…), morții sunt vii, radioul emite doar chestii criptice (să fie o reminescența a transmisiilor din timpul războiului?!), poporul e furios și pus pe linșaj.current_31_055

 Verdict 9/10* (Extrem de personal pentru Cocteau, filmul traduce toate angoasele și tenebrele ce-i mai bântuiau încă pe francezi după război, dar nu se ridica la nivelul precedentului La Belle et la Bête din 1946 – Jean Marais e crispat, e din alt „film”, mai bine zis din teatru, iar Juliette Gréco remarcabilă în efemerul rol Aglaonice)

Anunțuri
Video | Acest articol a fost publicat în ArtHouse, Clasic, Criterion, Drama, European, Experimental, Fantasy, Romance, Sci - fi și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s