Un film anonim până mai ieri – O poveste de dragoste cuminte, două familii post-divorț, copii mari cu probleme inerente, un bărbat – James Gandolfini, o femeie – Julia Louis-Dreyfus, dialoguri inteligente, credibile +++ un joc actoricesc bine calibrat= o comedie matură și sinceră, în care dramatismul se insinuează odată cu situațiile ciudate, cu încurcături amoroase, și incomode adevăruri.
Cei doi protagoniști sunt la ultima încercare – ezitanți, circumspecți, nesiguri… legătura lor crește magic, își lasă garda jos (în ciuda defectelor personale, vulnerabilității și a traumelor…) și totul pare a merge perfect (Eva se destăinuie confidentei sale – că sexul e incredibil… chiar dacă nu sar scântei!). Dar… întotdeauna exista un „dar” și o morală: să nu te întâlnești niciodată cu „fosta” „actualului” – era doar o chestiune de timp ca adevărul să se afle (o mică minciunică inofensivă..) și totul se face praf.
Cine vrea să-i revadă pe Tony Soprano sau Elaine Benes (Seinfeld) va fi dezamăgit – nu e nici o comedie a la Woody Allen, Gandolfini e incredibil de soft și sincer (în contrast izbitor cu rolul anterior de killer din Killing Them Softly), iar Dreyfuss trece cu grație prin toate ipostazele cerute de rol: traumă, regret, frică, bravadă, abandon….
Verdict 8/10* (filmul a fost o surpriză plăcută pentru mine – nu aveam mari așteptări… voiam doar să văd rolul de adio al regretatului James Gandolfini – RIP)
