Michael Mann’s Thief – 1981 – The Last Man Standing…


„I wear $150 slacks, I wear silk shirts, I wear $800 suits, I wear a gold watch, I wear a perfect D-flawless three carat ring. I change cars like other guys change their fucking shoes. I’m a thief. I’ve been in prison, all right?”

Le_SolitaireEx-con, Frank (James Caan) este acum un spărgător „liber profesionist”. Acoperit de o afacere cu mașini second-hand, are o viață de noapte foarte ocupată și „lucrativă”… simplu –  pentru că fură doar diamante!

„Ultima lovitură” (toți hoții respectabili spun asta…e cel mai vechi clișeu!) merge perfect, dar problema apare atunci când trebuie să-și încaseze partea de „cash” ce-i revenea în urma „spălării” banilor.

thiefDealerul cu care lucra este „defenestrat” iar banii lui Frank ajung la șeful mafiei locale – Leo cel discret (Robert Prosky). Deși se tine tare și are principii foarte sănătoase, Frank este momit cu câteva „ponturi” sigure și bănoase. Visul sau de retragere este din ce în ce mai aproape, are o casa luxoasă, o soție (Tuesday Weld) și un copil adoptat. Lucrurile se complica atunci când realizează ca de fapt a ajuns un soi de sclav pe mosia lui Leo… mentorul sau din perioada de pușcărie – bătrânul Okla (Willie Nelson) moare după ce a fost eliberat, polițiștii își cer „partea” iar partenerul sau de lucru (James Belushi cu al sau Elvis-que look) este torturat și ucis de oamenii lui Leo.

tumblr_mzww27mJjW1qe4o8wo1_1280OK – nu mă apuc sa povestesc filmul… pe scurt cam asta e: Frank e un dur cu care nu trebuie sa te pui (mai ales când e pus cu spatele al zid și nu mai are nimic de pierdut), șeful mafiei e  respingător ca o lipitoare, polițiștii sunt violenți, amorali și corupți și iaca premisa pentru o răzbunare disperată în final.

T6Verdict 9/10*  Un revival necesar al clasicelor revenge/heist  noir precum Rififi, Touchez Pas A Grisbi sau Point Blank, Cruel Gun Story, Get Carter  – montat perfect, cu ritm lent, atenție la detalii, fundal sonor Tangerine Dream, putin rasism (sic! în contracurentul politically correct al vremii…) și o imagine superb filtrată (neon lights, umbre, ceață, ploaie, străzi întunecate…). Unul din ultimele filme macho (It’s a Man’s Man’s Man’s World… isn’t it?!) – nu că mi-ar fi lipsit si acel filon romantic (personajul feminin e o cantitate neglijabilă… în anii 70’) și cu oarece salturi ilogice spre final ( ete –  de aia sunt bune ficțiunile… ca poți să visezi frumos despre orice!), atunci când Frank se transforma într-un piranha scăpat într-un acvariu cu peștișori aurii (cam asa arata carnagiul răzbunării, acel shootout de final în care inexplicabil și metaforic dispar polițiștii cei răi…). Memorabil recitalul „one-man-show”  lui James Caan – le zice bine de tot în unul din ultimele sale roluri importante.

Și o copertă alternativă – bonus! Drive like a Thief…

drive-like-a-thief

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Action, Clasic, Crime, Criterion, Cult, Drama, Exploitation, Noir, Prison, Revenge, Thriller. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s