Blue Ruin – Jeremy Saulnier – 2013


 

 „I don’t know much about guns, but I’m pretty sure I’ve got more bullets than you.”

blue ruinOooh jah! încă un „indie” perfect camuflat in obscuritate, o comoară ce așteaptă sa fie descoperită. Părerea mea? Nici o șansă! Sa mă explic: Buget mic, actori necunoscuți, o poveste neatractivă (lumea s-a saturat de poveștile cu familii „ciudate”, comunități deviante hillbilly, adulter, crime, „ochi pentru ochi”, etc…), destine anonime, la limita societății, milă, silă și dezgust. Blue Ruin, film of the weekDar povestea e mai consistentă si mai autentică decât oricare alta – un „homeless” este luat pe sus de poliție pentru a i se da o veste care-i strica liniștea in care lâncezea copleșit de vină  – undeva la marginea unui oraș, trăind din mici afaceri cu deșeuri – cel care i-a omorât părinții urma sa fie eliberat din închisoare. Răzbunarea are totuși consecințe paradoxale și ridicole – aparentele nu înșeală – alegerea de a-și proteja restul familiei e o misiune imposibilă pentru un tip blajin, total nepregătit pentru violență – trebuie să  poată improviza un plan din care să rămână oarecum cu viață și cu onoarea reperată. blue-ruin-2În confruntarea cu clanul „criminal” (cumva asemănător cu cel din Animal Kingdom) toate acțiunile sale se scufundă în ridicol, în neșansă si impredictibile twisturi. Revelații,  stângăcii, alegeri nefericite și haotice acțiuni sunt povestite liniștit într-o dulce cadență arthouse  – fără stridență, in care violența pare a fi ceva atât de natural,  nestilizată (din neglijență sau intenționat?!) încât socul imagistic e greu de digerat. Și iaca – victime colaterale și cadavre rămân în spatele personajului – pentru că spirala răzbunării are costuri și consecințe .Câteva scene de umor negru si gaguri absurde condimentează o poveste cu un final total impredictibil. image

Verdict – 10/10* – Low-cost revenge noir. Nu e Hitchcock dar are suspense si tensiune cât cuprinde. Nu găsesc nimic semnificativ de spus despre acțiune – regizorul trece acea limita a interdicțiilor si convențiilor cinematografice (asta nu se face!) si livrează o poveste cu o ireală atmosferă, bântuită de ciudate sunete, efecte vizuale, sincope si montaj direct, fără înflorituri si cu dialoguri limitate drastic. Macon Blair (cine o mai fi și asta?! vreun amic al regizorului… probabil) e imens in rolul de „avenging drifter” – poate fi inutil, patetic, disperat, ezitant, calculat si fricos în același timp. Orice paralelă cu personajul lui Rutger Hauer  din Hobo With A Shotgun e neavenită.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în 1001 Movies You Must See Before You Die, Action, ArtHouse, Crime, Cult, Drama, Guilty Pleasures, Masters Of Cinema, Noir, Revenge, Thriller și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s