Ingmar Bergman’s Hour of the Wolf – 1968


The old ones called it „the hour of the wolf”. It is the hour when the most people die, and the most are born. At this time, nightmares come to us. And when we awake, we are afraid.

Hour of the Wolf (1968)Whoaa… stop și de la capăt. Au trecut cateva zile si nu-mi pot aduna gândurile, nu pot articula doua vorbe, darmite sa scriu ceva despre acest film. Cert este ca lungile monologuri-flash Almei (Liv Ullmann) nu spun decât o poveste confuză si fragmentată – situata în teritoriul preferat de Ingmar Bergman (insula, izolare, alienare, mare) – istorie din care se înțelege ca soțul ei, pictorul Johan Borg (Max von Sydow) a dispărut în condiții misterioase. hour-19Clar este ca Borg e bântuit de un trecut traumatizant și reîntoarcerea pe insula nu pare sa-i aducă liniștea si inspirația necesara creației ci doar întâlniri ciudate cu personaje cel puțin sinistre. Atmosfera este sufocantă, tăcerea inconfortabila, iar privarea de somn (sau insomnia unui suflet bântuit…) nu fac decât sa amplifice tortura la care este supus Johan și deopotrivă spectatorul. a97549109f27989861-a04Călătoria prin coșmarurile lui Johan e o experiență difuză (cred ca mai merită o re-vedere). Căderea in nebunie e descrisa non-linear, călcând fragilele granițe dintre realitate si coșmar – iar creaturile care-l vampirizează pe Artist se dezvăluie într-un final horror, anulând tenta surreal-psihologică din prima parte. Eliberare? Poate da, poate nu, dând credit Artistului, umilit si resemnat : „I thank you, the limit has finally been transgressed. The mirror has been shattered. But what do the splinters reflect?” bscap156Nimic nu e clar, finalul nu dezvăluie legătura lui Johan cu familia tenebroasă ce locuiește în labirinticul castel, jurnalul spune o poveste necunoscută eroului (fapt care mă face sa ma întreb dacă nu cumva toată povestea sa fie generată de o psihoză a fragilei Alma… însărcinată, geloasă și chinuită de singurătate). hour of the wolf_smeared lipstickAici trebuie sa o citez: „Is it true that a woman who lives a long time with a man eventually winds up being like that man? I mean, she loves him, and tries to think like him, and see like him? They say it can change a person. I mean to say, if I had loved him much less, and not bothered so of everything about him, could I have protected him better?”pic6vargtimmenR1

Verdict 9/10* Nu e printre favoritele mele – dar e singurul horror (daaa… suprarealist, dramă psihologică, fantezie gotică, etc…) facut de Bergman. Superbă imagine alb-negru (Sven Nykvist), sunetul de coșmar și scenele împrumutate parcă de la Cocteau sau Bunuel dau acea tenta expresionistă ce face ca aspectul „low-cost” să nu conteze. Influențe ? da… pentru David Lynch, Terry Gilliam, Del Toro sau Cronenberg.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în 1001 Movies You Must See Before You Die, ArtHouse, Black & White, Clasic, Cult, Drama, European, Fantasy, Forgotten '60s Movies, Horror, low budget, Masters Of Cinema, Mistery. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s