Diabolique aka ‘Les Diaboliques’ Henri – Georges Clouzot – 1955


 

“See it, be amazed at it, but…be quiet about it!”

DiaboliqueCea mai fascinantă poveste noir – un banal triunghi amoros se transforma într-o conspirație criminală! Plasată atipic într-un decor auster, la un fel de internat-scoală, filmul povestește cum doua femei (amanta neglijată și soția înșelată – Simone Signoret & Véra Clouzot) plănuiesc să-l asasineze pe abuzivul director (Paul Meurisse), un tip corupt, cinic și violent. Atmosfera de la internat este oarecum sinistră (paradox atemporal Victorian-Dickensian..), personajele secundare savuroase (Michel Serrault)  și nu e nevoie decât de puțină manipulare, mister și confuzie pentru a face ca tensiunea și suspansul sa ajungă la cote înalte. Les-Diaboliques-1024x806Nu pot sa dezvălui nimic – aș strica plăcerea vizionarii oricărui curios, dar trebuie să insist pe abilitatea lui Clouzot de a produce teamă, dezgust și oroare printr-un gag nu prea amuzant – cadavrul apare și dispare, provocând palpitații sensibilei Christina, a cărei degradare nervoasa devine locul central al scenariului. Salvarea (si „eliberarea” paradoxal… nu?!) vine odată cu apariția detectivului pensionar Alfred Fichet (Charles Vanel) – prototipul indiscutabil pentru rolul interpretat de Peter Falk (Columbo)499220diaboliques_06_g

Verdict 10/10* Perfecțiunea scenariului din Quai des Orfèvres (1947) si studiul comportamental sub stres din tensionatul Le Salaire Du Peur (1954) sunt supuse unui upgrade radical prin injecția de umor negru și elemente horror! Inexplicabilul (și nu supranaturalul…) provoacă anxietate, pericol și dezorientare într-o minte ca a Christinei, care după ce e sedusă de ideea răzbunării clachează previzibil într-un twist pe care sincer nu mi-l mai aminteam de la precedenta vizionare. A trebuit să se termine filmul pentru a-mi da seama că nu am avut coloană sonoră. Ohhh ja!  și piscina… unde trebuia să fie cadavrul buclucaș – apa sa murdară și întunecată, bănuială și așteptarea insuportabila sunt asimilabile prin analogie cu rechinul „terorist” din Jaws sau cu alter-ego-ul criminal al lui Norman Bates din Psycho. By the way…  sunt curios cum ar fi arătat regizat de Hitchcock – puțini știu că H.G. Clouzot i-a suflat de sub nas scenariul și poate că a fost mai bine așa.

diabolique-2Remake-ul din 96 este de evitat (ca să nu spun mai mult…)!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în 1001 Movies You Must See Before You Die, ArtHouse, Black & White, Clasic, Crime, Criterion, Cult, Drama, European, Guilty Pleasures, Horror, Masters Of Cinema, Mistery, Movies from books, Noir, Revenge, Thriller și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s