Don’t Shoot The Piano Player!

Cinema  Paradiso sau mai pe șleau… judecata de apoi a filmelor !

“I demand that a film express either the joy of making cinema or the agony of making cinema. I am not at all interested in anything in between.” 
― François Truffaut

“Style and Structure are the essence of a book (sau film – nota mea); great ideas are hogwash.” 
― Vladimir Nabokov

Având mai multe discuții pe tema filmelor, am constatat că ori nu mă mai ajută memoria, fie îmi aduc aminte doar anumite idei, scene, nume, impresii. Trecea timpul și totul intra într-un fel de ceață, trecutul fiind doar un fel de debara cu lucruri vechi și prăfuite. Acum, azi, imediat, urgent, nou… deveniseră cuvintele de ordine prin care devenisem un simplu consumator… nu mai resimțeam acea plăcere, curiozitatea din copilărie și capacitatea de a mă bucura și a zice – iată ceva demn de reținut!  Am început acest jurnal pentru a încerca să regăsesc paradisul pierdut… nu e decât un jurnal de călătorie,  o Odisee personală și o colecție de prieteni (eroi), locuri, mituri și senzații. Autorul trăiește într-un oraș în care nu mai este nici un cinematograf! Pe vremuri erau 7… o cinematecă și zeci de săli unde se „dădea video”.  Știu însă cu siguranță ca primele filme le-am văzut mergând  la cinema «tras» de mână… cred că aveam 5, 6 ani  și mergeam cu sora mea mai mare. Am uitat multe lucruri din acea perioadă însă nu pot uita primele filme pe care le-am văzut: Cadaveri Eccelenti (Cadavre de lux… cu Lino Ventura, Fernando Rey, Max Von Sydow) și Clanul Sicilienilor cu Alain Delon. A urmat sir un  filme ce și-au pus amprenta pe neexperimentata mea retină… Actorul și Salbaticii, The Towering Inferno, Murder on the Orient Express, Alice Doesn’t Live Here Anymore, Dog Day Afternoon, French Connection, Rocky, Silver Streak, King Kong, Star Wars, Close Encounters of the Third Kind, Superman, The China Syndrome. Alain Delon, John Wayne, Toshiro Mifune, Anthony Quinn, Errol Flynn si Humphrey Bogart au devenit „frații” mei mai mari.

Pe la 12 ani am decretat cu patos că nu mai am nevoie de filme… citeam deja atât de mult încât mi se părea ca nimic nu poate atinge perfecțiunea slovei scrise.

Nu pot să trec peste experiențele audio din copilărie ce mi-au « omorât » timpul – teatrul radiofonic, Metronomul by-request de la Europa Liberă (parafrazând titlul lui Woody Allen – Radio Days). După o pauză de 3 ani a venit “explozia”  video din anii 80′ și am descoperit cu surprindere faptul că știam foarte puțin despre filme… cu excepția scăpărilor cenzurii comuniste sau ce mai scăpase prin „almanahele” Cinema. Am văzut  cu ochii larg deschiși Chinatown,  Brazil, The Wall, Amadeus, The Hunger, Blade Runner, Texas Chainsaw Massacre, Once Upon A Time In America, Shining, Terminator sau Prizzi’s Honor.

Am văzut sute de filme, în majoritate “pulp fiction” – de la spaghetti western la filmele made in Hong Kong (Bruce Lee și clonele sale , Jackie Chan…), până la filmele horror ale lui Carpenter, giallo-urile lui Argento,  “revenge-urile” lui Charles Bronson sau parodiile lui Mel Brooks.

Acest jurnal e modul în care sper să împărtășesc experiența vizuală și emoțională trăită prin filme. Am discutat, am împărțit păreri pro și contra, am susținut sau am desființat filme cu pasiune și ”răutate”, am încercat ce mi-au recomandat cititorii (și le mulțumesc!).

Opiniile exprimate și considerațiile valorice din acest jurnal sunt
strict personale și nu am să comentez “filme” precum Avatar, Titanic sau Twilight… Am să mă refer strict la filme ca “artă” – opere care să lase o urma cât de cât semnificativă în mintea spectatorului și nu am să ezit sa recomand filme bune! Nu ma voi limita la categoriile Arthouse, Cult, Clasic sau Experimental – cinematograful fără spectatori nu poate exista!

Poate o să se întrebe cineva… dar nu e nici un Bergman, Tarkovsky, Fellini, Cassavettes, Kubrick printre filmele văzute! Mda… au fost văzute – la timpul lor și sunt într-o dilemă – pe de o parte vreau să văd tot ce e nou, pe de altă parte am o agendă cu filme de revizitat și în ultimul rând – dar cel mai important este factorul timp.250

Sistemul meu de rating pe înțelesul tuturor: trebuie să menționez că nota trebuie ponderată de propriile mele filtre – a pune un film în contextul epocii și a-l judeca este o chestie al naibii de dificilă – recunosc! sunt subiectiv și adeseori dau cu bâta în baltă!

10* – Instant Clasic!

9* – Foarte bun!

8* – Bunicel (ori are o idee excelentă tratată prost ori viceversa… sau am eu impresia că sunt ceva scăpări)

7* – Dacă nu-l vezi n-ai pierdut mare lucru!(de obicei stricat de vreun actor, sau de vreun regizor prost)

6* – Dacă te plictisești… (sau ești beat)

5* – Sper să nu am ocazia! (pentru masochiști!)

4* – Gunoi! (dar cu pretenții de artă…)

3,2,1* Doar dacă sunt beat!

PS. Cine vrea să comenteze sau să scrie pentru a-și împărtăși trăirile, experiențele sau senzațiile cinematografice prin scris, vor găsi în acest jurnal  o platforma liberă de exprimare. Are cineva o alta părere despre un film găsit pe acest forum ? Nope… e liber să-și exprime părerea  Are cineva ceva de spus în plus ? OK – să toarne aici ! Am greșit cu ceva? Accept critici.

Update 1 – Pentru acei care întreabă: chiar ai văzut toate filmele?! Da! sau… chiar tu scrii postările?! ii invit să-i întrebe pe cei ce mă cunosc.

Update 2 – într-o zi voi începe să scriu și despre celelalte pasiuni
mistuitoare… literatura și muzica. Nu voi spune o vorbuliță despre femei, fotbal sau politică… că oricum se pricep toți la ele!

Update 3 – am pus câteva linkuri la cele mai bune animații de scurt metraj

Update 4 – nu vad filme ca să am ce critica și nici nu citesc „review-uri” pentru a vedea ce filme au mai avut alții chef sa vadă. Am răbdare sa văd  un film și după ce au trecut doi ani de la premieră.

Update 5 – cei ce vor sa vadă cronici „sponsorizate” pot încerca site-urile de profil…

Anunțuri

2 răspunsuri la Don’t Shoot The Piano Player!

  1. marcelinagl zice:

    Succes! Suntem cu ochii pe tine…

    Apreciază

  2. ComiCultural zice:

    Puteam să pun liniștit ”About me”-ul tău pe blogul meu. Sunt și eu bântuit de filmele clasice. Eu am demarat în august blogul, iar despre filme vreau și eu să scriu, dar e o categorie secundară pentru mine. Și am atât de puțin timp liber! Și mi-e o leneee… Mă regăsesc pe blogul tău ca și cum aș fi la mine acasă. O să interferăm, e clar!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s